Lumina de la capatul tunelului

lumina de la capatul tunelului

În acest articol voi vorbi despre posibilităţi, despre alternative şi despre faptul că drumul cel mai scurt şi uşor nu este întotdeauna acela care este cel mai bun sau acela care te va duce acolo unde vrei să ajungi. Articolul prezintă o situaţie ale cărei soluţii am încercat să le vizualizez.

Referitor la o expresie pe care am auzit-o: “chiar dacă îmi distrug singur viaţa, într-un final lumina mă va găsi”, ca să pătrund puţin în lumea interpretărilor metaforice, v-aş pune câteva întrebări pe care mi le-am pus întâi mie: de ce ar crede cineva că poate să ajungă la lumină, mergând o perioadă din viaţă prin întuneric? Oare acel drum prin beznă (chiar temporar) nu va distorsiona imaginea luminii în ochii respectivului om atunci când acesta va ieşi din tunelul experienţelor sale generatoare de confuzie? Nu va forma în mod inconştient un paravan opac prin care lumina să nu mai pătrundă, aceasta devenind de nerecunoscut? De ce ar vrea un om care vede lumina să o înlocuiască un timp cu întunericul (obiceiuri distrugătoare), în naivitatea sa crezând că într-un final “lumină îl va găsi”?

Acestea erau întrebări care bineînţeles nu se refereau la intrarea şi ieşirea fizică dintr-un tunel, de aceea voi continua cu câteva idei care probabil vor deschide polemici sau controverse.

Meditam strict la mine, la drumul meu prin viaţă. Dacă aş fi într-o călătorie obişnuită, cu trenul de exemplu, şi ar trebui să traversez un tunel, vă daţi seama că nu m-aş revolta împotriva acestui lucru, dar dacă este să ne gândim la compromisurile pe care alegem sau nu să le facem în călătoria vieţii, problema s-ar schimba: trenul, care poate reprezenta anturajul greşit, capabil să te ducă în întuneric promiţându-ţi lumina, deviind de pe “şinele corectitudinii”, ţi-ar putea afecta trăirea cu adevărat pentru că este atât de greu să cobori din acest tren, mai ales dacă se află în mişcare (presiunea anturajului asupra ta crescând).

Aici intervine adevărata întrebare, reprezentativă pentru acest articol: este mai bine să urci în trenul vieţii şi să pătrunzi în tunelul întunecat sau este mai bine să pierzi trenul şi să păşeşti singur (sau împreună cu cei dragi) peste dealul care acoperă tunelul, conştient fiind că drumul va fi mai greu, dar cel puţin rămânând în lumină?

Oare este mai bine să spui: “oricum voi face greşeli!” sau este mai bine să spui: “atât cât pot, voi evita greşelile. Nu voi risca!”?

Cred că este mai bine să stai în lumină mereu, oricât de mult ar fi ascunsă de nori, decât să pătrunzi în întuneric cu gândul de a descoperi o lumină pentru existenţa căreia nu garantează nimeni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *